Tom Odell

Tom Odell a înlăturat treptat straturile, construind un repertoriu prolific și din ce în ce mai vulnerabil, care vorbește despre fragilitatea condiției umane și a lumii din jur. În special după pandemie și albumul Monsters (2021), scriitura sa s-a caracterizat prin sinceritate și intensitate, oferind alinare unei noi generații de ascultători. Piesa-titlu a celui de-al șaptelea album, Black Friday, a adunat aproape 700 de milioane de ascultări de la lansarea din 2023, iar single-ul său de debut, Another Love (2012), a revenit spectaculos, depășind trei miliarde de redări doar pe Spotify.

Pe măsură ce Odell a devenit mai curajos, explorând cele mai fragile și dureroase colțuri ale psihicului său, și-a consolidat poziția de artist autentic, fapt confirmat de două nominalizări consecutive la premiile Ivor Novello pentru „Best Song Musically and Lyrically” în 2023 și 2024. Pentru el, acum la 34 de ani, a fost o călătorie revelatoare: „Lucrurile pe care te simți puțin stânjenit să le cânți prietenilor sau părinților sunt exact cele pe care ar trebui să le lansezi, pentru că merită împărtășite”, spune el. „Ținem atât de multe în noi, și tocmai asta ne chinuie cel mai mult – nu ceea ce suntem pregătiți să discutăm. De aceea încerc să scriu despre asta cât de des pot.”

Deși Odell a fost lansat ca laureat al Brit Awards și nouă speranță a popului britanic, nu a fost niciodată atras de succesul strălucitor al mainstream-ului. „Nu mi-am dorit niciodată să fiu star pop și mereu am simțit că sunt perceput greșit”, mărturisește el. Continuând să-și urmeze propria viziune și să compună piese profund personale despre sănătatea mintală, imaginea corporală și altele, a ajuns să creeze legături globale – de la cei 2,4 milioane de urmăritori pe TikTok până la scenele de concert, unde a deschis turneul european al lui Billie Eilish înainte de a începe propriile spectacole intime. „Asta atenuează puțin singurătatea existenței”, explică despre forța muzicii sale, „și tocmai asta trăim cu toții, împreună”.

Acum, cu al șaptelea album de studio, Odell a creat un disc care întruchipează acest spirit al onestității totale și empatice; unul care privește către peisajul fracturat al societății moderne și găsește distopie și întuneric, dar și licăriri de frumusețe și speranță.

A Wonderful Life a fost scris pe parcursul a nouă luni din 2024, în autobuze și trenuri, departe de stabilitatea vieții de acasă. Mai mult decât oricând, perfecționarea versurilor a fost un adevărat act de iubire. „Am muncit la fiecare vers”, spune el. „Zi de zi, în fiecare avion, nu făceam decât să rafinez și să rafinez. Pot fi obsesiv – poate partea cea mai rea din mine –, dar este și partea care nu renunță niciodată la o piesă.”

Astfel, piesele celui de-al șaptelea album reprezintă unele dintre cele mai directe și emoționante momente ale carierei sale. Scrise parțial ca reacție imediată la știrile sumbre și la sentimentul că „aproape în fiecare săptămână lumea se sfârșește într-un fel sau altul”, ele transformă disperarea și frustrarea în cântece precum Don’t Let Me Go, single-ul principal. Piesa deschide și tema „înfricoșătoare” a rețelelor sociale, care revine frecvent pe album: „Maybe we’re sick / Sick in our bones...”, inspirată de un videoclip în care navetiștii privesc telefonul, în timp ce afară pare că apocalipsa se dezlănțuie. În Why Do I Always Want The Things I Can’t Have, el mărturisește: „Am stat cu ochii în ecrane, mă dor ochii / Îmi pierd credința în lumea pe care o construim”.

„Pentru mine, asta rezumă totul, pentru că înseamnă asumarea responsabilității: sunt la fel de responsabil ca tine sau ca cei cu putere”, spune el. „Urăsc când totul se reduce la învinovățire, pentru că peste 30 de ani vom fi cu toții responsabili pentru lumea în care trăim. Dar încă sunt destul de optimist și cred că, dacă trebuie să avem ceva, este credința în noi înșine – pentru că am ajuns până aici.”

Program si distributie