Orchestră: Camerata Classica
Alexander Znamenskiy, Dirijor
Lucia Hall, Vioară

PROGRAM

ℹ️ Vă rugăm să rețineți: Programul poate varia în funcție de concert, inclusiv în ceea ce privește compozitorii, lucrările și ordinea interpretării.

Sturm und Drang – Muzică plină de pasiune
Tonalitățile minore dramatice, contrastele puternice și ritmurile antrenante definesc universul Sturm und Drang. Johann Christian Bach, Joseph Haydn și Wolfgang Amadeus Mozart dezvăluie modul în care, în secolul al XVIII-lea, a apărut o nouă forță expresivă, directă și intensă. Simfonia nr. 39 în sol minor de Haydn impresionează prin orchestrația sa neobișnuită, cu patru corni, în timp ce Simfonia nr. 25 în sol minor de Mozart îmbină pasiunea tinerească cu un sentiment de dramă fatală.

Vivaldi – Anotimpurile
Cântecul păsărilor, furtuni, dans și frigul iernii: în Anotimpurile de Antonio Vivaldi, natura devine muzică. Cele patru concerte pentru vioară se numără printre cele mai cunoscute lucrări ale epocii baroce, îmbinând pasaje solistice virtuozistice cu imagini muzicale vii și sugestive. Primăvara aduce cântecul păsărilor și melodii festive, vara – căldură apăsătoare și o furtună dramatică, toamna ne conduce într-o lume a dansului și a sărbătorii, iar iarna prinde viață prin frig, mișcare și contraste puternice. Puține lucrări demonstrează într-un mod atât de impresionant cât de direct poate muzica să evoce imagini și emoții.

Mozart – Între dramă și perfecțiune
Simfoniile nr. 25 și nr. 40 în sol minor de Mozart se numără printre cele mai remarcabile lucrări ale sale în această tonalitate. Simfonia timpurie K. 183 este plină de neliniște tinerească și energie dramatică, în timp ce lucrarea ulterioară K. 550 dezvăluie o lume mai profundă a tensiunii și expresivității. Celebra Simfonie Jupiter, K. 551, demonstrează în cele din urmă capacitatea unică a lui Mozart de a îmbina bogăția melodică cu claritatea formală și un contrapunct magistral.

Beethoven – Expresie și forță muzicală
Simfonia a V-a de Ludwig van Beethoven este una dintre cele mai influente lucrări din muzica clasică. Pornind de la un motiv scurt și inconfundabil, se dezvoltă un amplu arc muzical, susținut de tensiune, forță ritmică și trecerea eliberatoare de la do minor la do major.
Romanța pentru vioară și orchestră în fa major dezvăluie o latură cu totul diferită a limbajului său muzical: melodia sa lirică și dialogul intim dintre vioara solistă și orchestră deschid un univers delicat, de expresivitate aproape cântată.

Mendelssohn – Capodopere timpurii
Mișcarea simfonică în do minor (1823) și Concertul pentru vioară în re minor (1822), publicat postum, oferă o perspectivă asupra primilor ani de creație ai lui Mendelssohn. Ambele lucrări dezvăluie un tânăr compozitor care știa deja să îmbine forma clasică cu inventivitatea melodică și utilizarea expresivă a sonorității.